miercuri, 18 septembrie 2013

Domnisoara. . .

Domnisoara, mirosi a cafea , a tutun si a portocala. Sopteste-mi domnisoara, sopteste-mi cum marea se pierde in tine , urla-mi cu nisipul se topeste pe pielea ta , spunemi cum din spuma unui val ai aparut , cum vanilia ti-e mama , cum haosul esti tu .
Domnisoara, agata-te de ziua asta . Asteapta apusul si iubeste-ma pana in zori , cand vei pleca sa ridici soarele si sa-l sustii , la pedeapra zeilor , ca Prometeu Pamantul.
Tu , domnisoara, tu nu stii ca pedeapsa e a lor , ca au lasat ca din muritori sa se nasca o zeita si maniati pe ei , se razbuna pe lume ?

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu

Abia aștept să îți citesc părerea!